duminică, 6 iulie 2008

TESCANI – 30 DE ANI
Retrospectiva


Incepând cu data de 1 septembrie a.c., Muzeul de artă, prin Galeriile Alfa, consacră o retrospectiva a artei plastice realizată in Tabăra Internatională a Centrului de Cultura Rosetti – Tescanu, pe perioada anilor 1976- 2006. Selecţia de peisaje s-a dorit a reuni adevărate „documente” cromatice ale Tescanilor, semnate de artistii invitati de-a lungul celor 30 de ani. Deşi holul Muzeului de Artă găzduieşte expoziţia taberei din acest an, tablourile de pe simezele Galeriilor întregeşte ceea ce s-a adunat în timp: lucrări realizate conştiincios şi sincer, cu ascuţişul fin sau latul pensulei, ca o chezăşie pentru viitorul unei arte ţesută din sensibilităţi diferite.
Donaţia făcută de Maruca şi George Enescu în 1946 „ în beneficiul artiştilor români şi străini pentru odihnă şi creaţie”, a transformat Bacăul într-un perimetru artistic major. Locul, predestinat artelor – încărcat de istorie, marcat de prezenţa unor personalităţi în cultura naţională şi europeană, visat de artiştii plastici – este învăluit de tandreţea luminii. Atmosferă netulburată de patimi, spaţiu de trăire şi creaţie liniştită pentru pictorii îndrăgostiţi de peisaj, Tescaniul a oferit în fiecare an, verdele cel mai tăcut şi plin, de dărnicia unui soare cald şi prietenos. Strunele romantismului, a vioarei lui Enescu veghează, desăvârşind opera naturii impletită cu cea a omului. Andrei Pleşu, „una dintre marile personalităţi ale ţării...”, cum l-a numit Iosif Sava la o serată TV (14 dec.1996, „Invitaţii Euterpei”), spunea despre perioada exilului la care fusese obligat, că: „...prezenţa lui Enescu, era inevitabilă...” trăind aici o stare de înţelepciune atemporală determinată de farmecul locului.
Din 1976 până în prezent, au fost organizate la Tescani, manifestari culturale de amploare naţionale şi internaţionale: „ Enescu – Orfeul Moldav”, simpozion de estetică şi filozofie, tabere de creaţie plastică şi fotografică, tabere pentru scriitori. Au lucrat pe parcursul anilor 1980, Horia Bernea, prietenul lui Ilie Baoca şi membrii Grupului Prolog (Constantin Flondor,Paul Gherasim, Horia Paştină, Sorin Dumitrescu, Ion Grigorescu ), artişti ce aparţineau zonei experimentale în care peisagismul (cel mai uzat gen din arta românească modernă) se reînvesteşte ca rezultat unei contemplaţii grave. În tot acest timp, patrimoniul muzeului a crescut anual numarul de lucrări, de la peisajele consacrate Tescaniului până la compoziţii, naturi statice, portrete si sculptura.. Multe dintre ele, înobilează spaţii publice: holurile Consiliului Judeţean Bacău şi Universitatea George Bacovia.
Astăzi, se regăsesc în expoziţie 52 de lucrari semnate de 38 de artişti: din Republica Moldova, România şi din Grecia, Franţa, Ucraina, Egipt, Singapore şi Suedia.
Peisajele expuse incită spectatorul obligându-l să indentifice autorul dincolo de tabloul în sine. Personalităţi bine definite induc privitorului stări de graţie diferite de la o lucrare la alta, fiecare emanînd impresia de trăire degajată de artist. O uimitoare diversitate de raporturi unde se decantează formele prelucrând tonalitaţi cromatice, amplificând sau nu, registrul cromatic conform viziunii estetice proprii. Este uşor de remarcat faptul că altfel simt atmosfera artiştii noştri. Intensitatea culorilor folosite de Hassan Abel Fotton din Egipt („Peisaj” şi „Peisaj panoramic”), caracterizate de spontaneitate şi tonuri înalte articulează hotărât muzicalitatea cromatică cu peisajele pictorilor români care particularizează oarecum imaginea conferindu-i o pregnanţă monumentală .Asemenea „Rapsodiilor Române” in care recunoastem caracterul popular românesc, aflăm rezonanţe muzicale ce redau alternanţe armonioase, romantice chiar, cu treceri modulate intre planurile apropiate şi cele depărtate de privire (Horia Bernea – „ Peisaj”, Ilie Boca – „Merăria”, „Tescani”, Crăiţă Vasile Mândră – „Coloanele toamnei”, Ştefan Pristavu – „Vedere spre Tazlău”, „Toamna la Tescani”, Carmen Poenaru – „Peisaj cu deal”, Ion Burlacu – „Biserica”, ş.a.) potrivindu-se intr-un ansamblu de creaţie impresionist. Faptul de a „reproduce” în „virgule” de culoare lumina care se destramă şi topeşte soliditatea materiei, unghiul suprafeţelor şi greutatea arhitecturală vegetală, este doar un pretext. Motivul din natură e numai scânteia care aprinde focul creaţiei. Culorile devin forţe, dar fără durităţi. Există o blândeţe care se indentifică în aproape toate lucrările: este spiritul lui Enescu care face ca vibraţia muzicală a culorilor să se afirme puternic.
Exerciţiul ochiului de a privi istoria prin „ ferestre cromatice” conduce la înţelegerea adecvată a nevoii de colaborare între instituţiile de cultură: Tescani – loc de o adevărată demonstraţie de virtuozitate artistică şi Muzeul de Artă – oază de spiritualitate a cotidianului. Aşadar, invităm publicul, să-şi desfete privirea în oglinda timpului.

Niciun comentariu: