duminică, 6 iulie 2008

TESCANI – 30 DE ANI
Retrospectiva


Incepând cu data de 1 septembrie a.c., Muzeul de artă, prin Galeriile Alfa, consacră o retrospectiva a artei plastice realizată in Tabăra Internatională a Centrului de Cultura Rosetti – Tescanu, pe perioada anilor 1976- 2006. Selecţia de peisaje s-a dorit a reuni adevărate „documente” cromatice ale Tescanilor, semnate de artistii invitati de-a lungul celor 30 de ani. Deşi holul Muzeului de Artă găzduieşte expoziţia taberei din acest an, tablourile de pe simezele Galeriilor întregeşte ceea ce s-a adunat în timp: lucrări realizate conştiincios şi sincer, cu ascuţişul fin sau latul pensulei, ca o chezăşie pentru viitorul unei arte ţesută din sensibilităţi diferite.
Donaţia făcută de Maruca şi George Enescu în 1946 „ în beneficiul artiştilor români şi străini pentru odihnă şi creaţie”, a transformat Bacăul într-un perimetru artistic major. Locul, predestinat artelor – încărcat de istorie, marcat de prezenţa unor personalităţi în cultura naţională şi europeană, visat de artiştii plastici – este învăluit de tandreţea luminii. Atmosferă netulburată de patimi, spaţiu de trăire şi creaţie liniştită pentru pictorii îndrăgostiţi de peisaj, Tescaniul a oferit în fiecare an, verdele cel mai tăcut şi plin, de dărnicia unui soare cald şi prietenos. Strunele romantismului, a vioarei lui Enescu veghează, desăvârşind opera naturii impletită cu cea a omului. Andrei Pleşu, „una dintre marile personalităţi ale ţării...”, cum l-a numit Iosif Sava la o serată TV (14 dec.1996, „Invitaţii Euterpei”), spunea despre perioada exilului la care fusese obligat, că: „...prezenţa lui Enescu, era inevitabilă...” trăind aici o stare de înţelepciune atemporală determinată de farmecul locului.
Din 1976 până în prezent, au fost organizate la Tescani, manifestari culturale de amploare naţionale şi internaţionale: „ Enescu – Orfeul Moldav”, simpozion de estetică şi filozofie, tabere de creaţie plastică şi fotografică, tabere pentru scriitori. Au lucrat pe parcursul anilor 1980, Horia Bernea, prietenul lui Ilie Baoca şi membrii Grupului Prolog (Constantin Flondor,Paul Gherasim, Horia Paştină, Sorin Dumitrescu, Ion Grigorescu ), artişti ce aparţineau zonei experimentale în care peisagismul (cel mai uzat gen din arta românească modernă) se reînvesteşte ca rezultat unei contemplaţii grave. În tot acest timp, patrimoniul muzeului a crescut anual numarul de lucrări, de la peisajele consacrate Tescaniului până la compoziţii, naturi statice, portrete si sculptura.. Multe dintre ele, înobilează spaţii publice: holurile Consiliului Judeţean Bacău şi Universitatea George Bacovia.
Astăzi, se regăsesc în expoziţie 52 de lucrari semnate de 38 de artişti: din Republica Moldova, România şi din Grecia, Franţa, Ucraina, Egipt, Singapore şi Suedia.
Peisajele expuse incită spectatorul obligându-l să indentifice autorul dincolo de tabloul în sine. Personalităţi bine definite induc privitorului stări de graţie diferite de la o lucrare la alta, fiecare emanînd impresia de trăire degajată de artist. O uimitoare diversitate de raporturi unde se decantează formele prelucrând tonalitaţi cromatice, amplificând sau nu, registrul cromatic conform viziunii estetice proprii. Este uşor de remarcat faptul că altfel simt atmosfera artiştii noştri. Intensitatea culorilor folosite de Hassan Abel Fotton din Egipt („Peisaj” şi „Peisaj panoramic”), caracterizate de spontaneitate şi tonuri înalte articulează hotărât muzicalitatea cromatică cu peisajele pictorilor români care particularizează oarecum imaginea conferindu-i o pregnanţă monumentală .Asemenea „Rapsodiilor Române” in care recunoastem caracterul popular românesc, aflăm rezonanţe muzicale ce redau alternanţe armonioase, romantice chiar, cu treceri modulate intre planurile apropiate şi cele depărtate de privire (Horia Bernea – „ Peisaj”, Ilie Boca – „Merăria”, „Tescani”, Crăiţă Vasile Mândră – „Coloanele toamnei”, Ştefan Pristavu – „Vedere spre Tazlău”, „Toamna la Tescani”, Carmen Poenaru – „Peisaj cu deal”, Ion Burlacu – „Biserica”, ş.a.) potrivindu-se intr-un ansamblu de creaţie impresionist. Faptul de a „reproduce” în „virgule” de culoare lumina care se destramă şi topeşte soliditatea materiei, unghiul suprafeţelor şi greutatea arhitecturală vegetală, este doar un pretext. Motivul din natură e numai scânteia care aprinde focul creaţiei. Culorile devin forţe, dar fără durităţi. Există o blândeţe care se indentifică în aproape toate lucrările: este spiritul lui Enescu care face ca vibraţia muzicală a culorilor să se afirme puternic.
Exerciţiul ochiului de a privi istoria prin „ ferestre cromatice” conduce la înţelegerea adecvată a nevoii de colaborare între instituţiile de cultură: Tescani – loc de o adevărată demonstraţie de virtuozitate artistică şi Muzeul de Artă – oază de spiritualitate a cotidianului. Aşadar, invităm publicul, să-şi desfete privirea în oglinda timpului.

Viorica Zaharia şi culorile copilăriei


Motto„Să ştii că nu există pe lume ceva mai de preţ şi mai trainic, mai sănătos şi mai folositor în viaţă decât o amintire plină de farmec din anii copilăriei, petrecuţi în casa părintească”.(Feodor Mihailovici Dostoievski)
Vernisajele sunt deschideri oficiale a unor evenimente ce găzduiesc expoziţii de artă şi întâmplări artistice care, se disting din cotidian ca momente privilegiate pentru artistul şi prietenii acestuia, cât şi pentru cei care urmăresc cu asiduitate evenimentele locale. Unii vin din plăcerea şi interesul ce-l poartă creaţiei în general, dar şi ca nevoie elementară de comunicare, schimb de experienţă ori confruntare, alţii să împărtăşească bucuriile şi emoţiile artistului plastic. O bază convenţional socială desigur, dar care, implică întotdeauna o motivaţie în plus. Invitaţia pictoriţei VIORICA ZAHARIA la vizionarea expoziţiei personale confirmă faptul că, respectându-şi vocaţia interioară, poate transpune experienţa copilăriei într-un mod unic, ca o mărturisire despre propria persoană.



          Chiar de se vor trece anii, şi vor trece, deja s-au scurs câţiva, pentru Viorica Zaharia am aceiaşi admiraţie de la început. Este persoana care te surprinde tot timpul prin spiritul acut al imaginaţiei, prin forţa interioară, contagioasă pe care o degajă cu umor, simplitate şi firesc. Oricât aş fi fost de sigură pe ceea ce ştiu că pictează, trebuie să mărturisesc că m-a uimit şi de această dată prin tema aleasă. Am privit îndelung, rând pe rând, la tablorile din expoziţie şi nu-mi pot reprima nici acum un zâmbet nostalgic strecurat printre amintiri... 
         Scriind despre aceasta nu încerc să prezint imaginile ci doar să vă conving să priviţi, dar cu ochii sufletului, la acel copil care aţi fost... Imaginaţi-vă cum aţi descrie plastic propria copilărie, culoarea aleasă, momentul lucrului, modul cum rezolvaţi tema. Închipuiţi-vă de asemenea ce stăpânire a materialului cromatic, câtă grijă stăruitoare, cât timp şi câtă cunoaştere a posibilităţilor plastice există ...
         Expresia reprezentativă, inconştientă a stării de spirit, se regăseşte la Viorica Zaharia în exerciţii plastice rafinate deosebit de armonioase. Reflectarea copilăriei pe tărâmurile abstracte ale artei, a prins zborul clipelor trecute într-un acord cromatic cu ritmul formelor înviorate de prospeţimi şi sonorităţi diafane. Fiecare vibraţie a minţii sau a sufletului, a meritat să fie pictată. Un instinct adevărat şi cultivat în alegerea temei şi modului de abordare plastică, „arta nu reproduce vizibilul, ci face vizibil un lucru” cum afirma Paul Klee prin 1920. Compoziţiile sunt realizate din culori şi linii pe spaţii plate a unei viziuni subiective, structurate de elemente geometrice şi suprafeţe întinse, readuse în conştiinţă ca interpretare emoţional-afectivă. Personajele fac corp comun în organizarea planurilor, descrierea suprapunând două ipostaze, a propriei copilării sau/cu cea a fiului său. Oricare ar fi, ideea principală a acestei incursiuni este întoarcerea în trecut, unde se petrece o combinaţie prin adaptare sau reinterpretare a ceea ce a fost şi poate fi supus plastic. Jocul cromatic pe pânză reflectă trăsătura esenţială a artistei  în demersul de a transpune o rememorare a faptelor, pe coordonatele spaţiului şi timpului. Ea restituie o imagine subtilă a propriei individualităţi. 
          Seria din recenta expoziţie comportă o paletă restrânsă cromatic. Preponderenţa sienei naturale, ocruri, umbră arsă, culori de pământ, calde, în tonuri aproape identice, griuri colorate, culori locale de albastruri şi roşuri în manieră figurativă, elaborate astfel într-un ansamblu compoziţional, au calitatea unei muzicalităţi suave şi profunde. Şi nu exagerez cu nimic când afirm că este o maestră a culorilor, în special a griurilor. Subiect senin iradiind de sentimente armonioase, de nostalgia copilariei populată de jucării cu cheiţe, ursuleţi de pluş nelipsiţi aproape din înzestrarea oricărui copil, de pisica şi căţelul parteneri ai jocurilor şi martori ai perioadei de inceput a vieţii. Puzzle-ul, jocul de încercare a răbdării dar şi de iscusinţă al a celor mici, al reconstituirii imaginilor nu lipseşte din nici un tablou, artista adunând fragmente a integrat şi conturat clar un album al copilăriei. Fiecare popas al pensulei pe pânză pare a fi o clipă smulsă trecutului şi redată cu intensitate, se simte calmul şi liniştea din care emană discret o împăcare şi o neţărmurită dragoste ce adie încă, mângâind pânzele. Artista Viorica Zaharia continuă imperturbabilă să lucreze, alcătuind diverse ipostazieri dincolo de ochiul fizic, într-o permanentă decantare a mijloacelor de expresie, sensibilă la impulsurile cu care viaţa o gratulează. Universul copilăriei exprimat cu virtuozitate în vibraţii ale petei de culoare, îmbracă sufletul şi înobilează orice spaţiu din care, satisfacţiile estetice primează.
        Un îndemn la întoarcere în propria copilărie cred, că se cade a fi adresat tuturora, „când nu mai eşti copil ai murit de mult”spunea Brâncuşi. Poate începem să ne cunoaştem mai mult, să ne înţelegem mai bine pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru, şi nu în ultimul rând, poate reuşim să fim fericiţi, pentru că păstrăm    cele mai frumoase amintiri ale copilariei populate cu jocuri şi jucării pline de farmec.