marți, 30 decembrie 2008

Apariţie editorială



Dicţionarul artei naive din Bacău
Cuvânt introductiv


Având obiceiul scrisului într-un lămurirea întâmplărilor cotidiene dar şi a evenimentelor artistice ce-şi proiectează existenţa în viaţa culturală, am constatat cu surprindere că activitatea efervescentă a pictorilor naivi din Bacău, deşi consemnată în presa locală şi naţională, nu se bucură totuşi de o atenţie prea mare. Cred, şi am convingerea că, nume precum Catinca Popescu, Constantina Voicu şi Ion Măric, apărute în publicaţii internaţionale ca reprezentanţi ai artei naive din ţară ce atrage tot mai multe sufragii, merită să facă parte din alcătuirea unui material editorial.
Fără a fi critic de artă şi fără a da ascultare dictonului lui Goethe „Kunstler bilde, rede nicht ...” (artistule creează, nu vorbi ...), mi-am luat libertatea de a readuce aminte de faimosul Vameş Rousseau care – a dat „drept de cetate picturii naive” la începutul sec. XX – să expun consideraţiile asupra şcolii de pictură naivă băcăuană într-o definire a identităţii.
Nu am naivitatea să cred că scriu istorie, pentru aceasta există alte instanţe. Nici pretenţia că această carte este exhaustivă. Vreau doar să marchez nişte momente în care se articulează structura artei plastice naive, aratând că, ştacheta acesteia este ri dicată destul de sus, la nivel de performanţă. Că evoluţia creaţiilor unor artişti depăşeşte instabilitatea frivolă a începutului de mileniu înecat într-un ritm al prefacerilor în toate planurile astfel încât, succesiunea acestora probează cu ostentaţie că viaţa şi lumea satului românesc nu pier.

Arta naivă are o tradiţie europeană de aproape un secol, la noi fiind practicată de câteva decenii de artişti care, au reuşit să se impună pe plan mondial. Privită în acest context România are o cotă valorică ridicată iar Bacăul se poate lăuda cu „ vârfuri de lance care au cucerit lumea”(Cotidianul „Jurnalul Naţional”, 2007; albumele „Die Naive Kunst Rumaniens” de Herbert Wieesner, 2002, Ed. Ansid şi „Naif Art”, realizat de muzeografa Ludmila Bradskaia, Ed. New York, 2005; „Dicţionarul artei naive”, Mihai Vintilă, 1998; „Exerciţii de fidelitatea”, Valentin Ciucă, Iaşi, 2006, ş.a).
Lucrarea se adresează publicului de toate vârstele (elevi, studenţi, colecţionari, specialişti în istoria artei, cât şi tuturor celor care intenţionează să descopere lumea artistică), iubitorilor de artă în general. Realizarea acestui dicţionar asigură recunoaşterea unui spaţiu cultural în ansamblul artelor plastice din ţară şi garantează oportunitatea demersului editorial, găsindu-şi locul în bibliotecile şcolare, studenţeşti, orăşeneşti şi municipale din Bacău şi din ţară, în mâna specialiştilor, pasionaţilor şi colecţionarilor, interesul manifestat fiind de mare amploare. Neîndoielnic, asemenea lucrări au mai apărut dar, acest dicţionar este unic la nivel local, necesar în identificarea şi rezolvarea unei nevoi culturale la nivel de expresie artistică locală, naţională şi internaţională. Este un dicţionar tip album care cuprinde personalităţi ale picturii naive ce pune la dispoziţie o imagine cultural - geografică de un real ajutor pasionaţilor şi celor care studiază, elaborează sau parcurg o călătorie artistică într-un spaţiu cultural puţin cunoscut şi luat în seamă, oferind cititorului, posibilitatea unei judecăţi de valoare proprii în faţa diverselor producţii artistice contemporane.