miercuri, 19 septembrie 2012

"Like" pentru Carmen Voisei


                               

           Iatã cum, într-un mod inedit şi cât se poate de actual, protagonista manifestãrii intitulatã atât de sugestiv „Prieteni, prietene“, Carmen Voisei, a ţinut sã ne prezinte într-o formã plasticã, persoane din imediata apropiere cât şi cele cu care comunicã virtual. Cred cã, într-un fel sau altul, a surprins pe toatã lumea cu aceastã expoziţie dovedind cã ştie sã se plieze pe o schemã formalã ce impune anumite reguli, prin insuşirea proprietãţilor sugestive, dinamice şi actuale pe care le oferã internetul, a celui mai cunoscut site de socializare, Facebook. Adaptatã la imperativele acestui secol, a societãţii şi tehnicilor dezvoltate, indispensabile vieţii actuale, combate pe deplin teza hegeliana a „sfârşitului artei“ potrivit cãreia „arta nu mai oferã acea satisfacţie nevoilor spirituale, rãmânand pentru noi, în privinţa destinaţiei ei supreme, ceva ce aparţine trecutului.” 
    Astfel, lucrãrile artistei şi poetei Carmen Voisei sunt încãrcate de emoţii şi sentimente cu evidente metafore plastice. Portretele sale traduc stãri sufleteşti stenice, dragostea pentru oameni din care derivã caracterul angajat al artei sale, cu preferinţã de a reflecta o situaţie socialã. Nobila atitudine vãditã în formã şi culoare, sensibilitate poeticã detaşatã din experienţe proprii, unice, o plãteşte cu bogãţia sufletului. Carmen Voisei transpune aureola metaforelor din poezie în tablouri. Modul plastic la care a recurs descrie, nici mai mult nici mai puţin, raporturile existente între oameni, naţiuni, idei, credinţe şi imagini care, se întâlnesc în drumurile lor cu anumite interese comune. Ea înţelege timpurile în care trãieşte și află resurse de a exprima artistic ceea ce se petrece dincolo de ordinea imediatã a realitãţii. Pictura ei stabileşte un dialog între virtual şi real, descoperind prelungite meditaţii cãrora le urmeazã selecţia şi opţiunea, ca afirmare a surselor de inspiraţie. Prietenii sunt persoane care îi ating sufletul, care îi inspirã o idee sau îi insuflã o stare sau culoare. Rememorarea acestora şi reprezentarea lor în picturã sugereazã un parcurs spiritual ascendent într-o permanentã decantare a mijloacelor de expresie. Cromatica îşi aflã originea în învãţăturile maestrului Ilie Boca. Artista stãpâneşte culoarea în mod evident, portretele sunt potenţate de grafismul pensulei care asigurã armonie şi echilibru. Suprafaţa de culoare este aplicatã uşor modulat şi vibrant fãrã a sugera însã volumetrie formei. Fiecare lucrare conţine trãsãturi autobiografice care vizeazã mesajul cã nu este importantã surprinderea expresiei, ci diferitele energii psihice ale fiinţei umane. Pânã la urmã scopul acestui demers artistic nu este idealizarea ci înfruntarea realului într-un mod plastic personal, prin mijloace absolut subiective de a vedea şi care, în fapt, reprezintã o interpretare  afectivã de percepere a subiectului. 
      În acest mod, Carmen Voisei ne-a arãtat cum totalitatea lumii vizibile şi virtuale poate deveni obiectul unui tablou, fapt care aduce cu sine abolirea frontierelor artei, îngãduind amestecul de modalitãți specifice de reprezentare şi diversitate. O calitate demnã a acestei expoziţii este sinceritatea, sinceritatea unei confesiuni ce implicã nedezminţit încrederea în prieteni, în viaţã, reamintindu-ne cã prietenia este o floare rarã.
      Cu gând curat, cu sufletul deschis, Carmen Voisei este mai mult decât pictoriţã sau poetã, este personajul propriului tablou. Sã o primim aşadar în galeria, nu doar virtualã, prietenilor, cu bucurie şi respect, cu drag pentru ceea ce face si este.
http://ateneu.info/wp-content/uploads/at1208_net.pdf  (pag.9)