Diverse

Pupincurism-ul - boală letală sau, sa vezi si sa nu crezi de ce sunt in stare!

De regulă, sunt foarte puţine lucruri pe care nu reuşesc să le pricep... Însă, cu siguranţă, 
unul dintre ele e pupincurismul.
Nu ştiu care exact care e faza... dar pupincurismul e în floare, adică a înflorit, a făcut pui, 
e pe cale să se înmulţească, să facă urmaşi şi să ne contamineze pe toţi...

Antidot nu ştiu dacă există... cel mai probabil că nu. Dacă boli ca rabia, ciuma, cele venerice, 
şi-au găsit într-o oarecare măsură nănaşul, pupincurismul e etern. 
Există speranţe mai mari să fie eradicate boli ca SIDA sau cancerul (ori-de-care ar fi el).

Nu ştiu cum sunt alţii, dar nu înţeleg cum unii îşi schimbă atitudinea după cum bate vântul,
 sau mai bine zis, după cum le e interesul...
Adică, în eventualitatea în care eu  (a se înţelege EU ca şi: eu, Iulia Mihai) nu suport pe un 
anume X, lucrul ăsta nu va rămâne secret ... A nu se închipui că voi începe să muşc, 
să latru, să mă uit ameninţător în ochii persoanei respective... Nu. Sunt paşnică din fire.

Însă, cu siguranţă nu voi cădea în extrema cealaltă, să copleşesc persoana respectivă cu 
laude, complimente, hug-uri, pupicei, aprobări de tipul ,,aşa gândesc şi eu", ,,wow! nici 
eu nu o puteam spune mai bine". Nu atât timp cât în realitate nutresc o antipatie profundă 
pentru respectivul X.
Prefer să îmi văd de treaba mea, să îmi mocnesc antipatia şi să îmi trasez traiectoria cât 
mai departe de a celui pe care nu-l plac în mod deosebit. Îmi fac mie un bine şi, probabil 
că îi fac şi lui.

Nu mă vei vedea niciodată că pup în fund pe cineva, ca mai apoi să încep sa comentez de 
,,bine" imediat ce respectivul a părăsit perimetrul.

Aşa mi se pare fair... ”
- See more at: http://iulia-diana-mihai.blogspot.ro/2010/08/pupincurism-ul-boala-letala.html#sthash.o4ZndSV0.dpuf



Dezbina si stapaneste sau Barfa ridicata la rang de "arta"

“Dezbină şi domină” este una din cele mai cunoscute tactici din istoria omenirii. Expresia este atribuită lui Filip al II-lea (tatal lui Alexandru), rege al Macedoniei (382-336 i.Hr.), descriind politica sa împotriva oraşelor-state greceşti. Liniştiti-vă nu doresc să fac o analiză a expresiei, a istoriei legata de aceasta expresie sau unele cazuri istorice reale cand aceasta tactica a avut un mare succes.
Demersul acestei postări este mult mai simplu, mai real şi mai legat de situaţia în care ne aflăm. Politologic sau sociologic vorbind, “dezbină si stăpâneşte” este o tactică de câştigare şi menţinere a puterii prin divizarea unei populaţii/comunităţi în grupuri care, luate separate, au putere mai mică decît cel care îşi impune voinţa. Aceasta funcţionează numai dacă cei supuşi acestor tactici sunt dispuşi să urmeze această ‘cale’ (le iese ceva din asta) sau raţionează îngust. Strategia este favorizată în special de comunicarea proastă sau lipsa comunicării, între membrii unei societăţi.” 
         Sunt situatii şi locuri în care doar prin bârfă poţi socializa. Urmărind “să faci bine”, “să ajuti” , de fapt să-ţi atingi propriile scopuri (ferite bunăvoinţei afişate în fapt), prin armele cele mai la îndemână, mai usoare, comune dar şi prin cei ce ţi se alatură (te aliezi cu neputincioşi/oase care işi doresc să acceadă undeva peste pregatirea şi condiţia lor), mai ales dacă sunt interesati de anumite avantaje, sigur ai ales calea “cea mai buna”. De altfel cea mai nimerită  zicere despre asemenea exemplare este: "spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun ce-cine-cum eşti! Deci, daca nu ai convins prin aluzii rautacioase, oportunism, pupincurism si anonimat folosesti calomnia, injuriile pe fata, potrivit imprejurarilor.
        Dr. Enrica Beringheli în studiile sale, spunea ca "Barfele şi discuţiile răuvoitoare merg împreună: primele păstrează legătura cu realitatea, celelalte se pot asocia cu minciuna şi calomnia”, amândouă pornite de la acelaşi fond sufletesc. Propagarea acestora se fac însă diferit: în timp ce calomnia se practică pe faţă, bârfa  se realizează în mod ferit, ascuns.
Ca să explici de ce se slujesc unii oameni de bârfă, calomnii sau minciuni s-ar consuma energia în van, e lesne şi cunoscut subiectul nu doar de psihologi ori sociologi ci şi de oamenii de rând. Acţiunile lor se desfăsoară pe trei planuri:
-  Falsificarea unor realităţi - Dacă cineva demonstreaza ca este capabil de realizarea anumitor lucruri sau sarcini de servici, „binevoitorii” vor spune că este împrăştiat, aiurit, uituc, orice vor găsi câte ceva compromiţător.
-   Interpretarea, comentarea şi colportarea interesată şi interesantă - Când laşi cum sunt de felul lor, spun cu un aer fals, plin de compătimire sau indignare la adresa bârfitului lucruri pe care, chiar dacă acesta ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct.
-   Întreţinerea josnică, mizerabilă şi sistematică – Bârfa  împotriva cuiva trebuie să se răspândească în tot satul/oraşul.

Întotdeauna sunt aspecte care predomină, ele exprimând anumite fapte particulare. Depinde unde se vorbeşte, cui îi sunt adresate, când, ce anume transmite, care e mesajul, sunt elemente indispensabile pentru ca dorinţa să fie încununată de succes.  Astfel se remarcă:
-   „semnificaţia peiorativă;
-   devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;
-  deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;
-  exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;
animozitatea cultivata in mediile frecventate, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;
-   asprimea comportamentului faţă de anumite persoane şi, invers faţă de altele;
-   atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;
-  răutatea sau ostilitatea tuturor celor care sunt aliaţi potrivit interesului comun care, exprimă laolaltă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;
-   nesimţirea, tupeul ce demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;
-   vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur. 

        Bârfa deci, reprezintă acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Dacă celor mai tineri\e le este iertată sau trecută cu vederea asemenea porniri, fie că nu au timp să înveţe din propriile experienţe sau din rezultatul acţiunilor încrengănate şi eşuate, fie că nu îi/le duce capul, la cei maturi/e, cu o mai îndelungată experienţă de viaţă, contează mai mult, ceea ce vor să obtină. Eticheta pe care o aplică este de fapt cea care dezvăluie propria lor personalitate. Oamenii însemnaţi monopolizează ascultarea iar cei neinsemnaţi monopolizează discuţia.
       Prin urmare, bârfa şi calomnia sunt „instrumente” de fertilizare a intenţiilor, prin intermediul  cărora actionează neîncrederea, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc. 
 După efectul produs, bârfa este mai vătămătoare din punct de vedere religios decât calomnia spusă cu glas tare sau scrisă.
 Ştiind toate acestea, iată ce se spune in Biblie cât şi în cateva citate şi maxime a unor oameni de spirit, cu privire la bârfă şi calomnie.  
  Iisus Christos: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”
 Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”
  „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.
  „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” 
Dacă suntem jigniti de vorbele sau purtarile cuiva, trebuie să mergem la acea persoană şi să-i spunem, nu sa ne strambam in spatele ei, sa o ignori sau sa o injuri. "Cine vorbeste, seamana, cine tace aduna roadele".  
Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”
Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.
Biblie: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.
Biblie apostolul Matei: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.
„Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.
Biblie, Iacov: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.
Cele zece porunci, A noua poruncă: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.
Blaise Pascal: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”
Un om de spirit: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte”. 
Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”
Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”
 Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”
Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”
 William Shakespeare: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”
 Blaise Pascal: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”
 Virgiliu: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”
William Shakespeare:„Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”
 Proverb chinezesc străvechi: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”
 Pierre Dailler: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”
 Casimir Delavigne: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”
 William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”
 Pelopida: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”
Jean Cocteau: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”
Charles de Fregne: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”
Francisc Bacon: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”
Pierre de Beaumarchais: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”
Anonim: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”
Nicolas de Chanford: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”
 „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”
Marie José de Chenier: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”
Victor Hugo: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”
Eugen Marbeau: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”
Pierre de Beaumarchais: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”
Poetul Charles Baudelaire: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”
Anonim : „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”
Anonim: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”
Esoteristul Fri Juo Shuon: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.
Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.
 Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”
  „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţi după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”
Esoteristul francez Cedille: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”
Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”
Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”
Anonim: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.
Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22.   „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.
 Biblie, în Proverbe 19.9: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.
 Biblie, prima scrisoare a lui Petru 3.10: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”  
 Biblie, capitolul Proverbe 13.3: „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”
 Biblie, capitolul Proverbe 21.23: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”
„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”
Dar, se ştie, cunoaşte şi recunoaşte că:      CEI SLABI SE RĂZBUNĂ.
                                                                           CEI PUTERNICI  IARTĂ.
                                                                           CEI INTELIGENŢI IGNORĂ. 
Aceste rănduri sunt scrise de Valeriu Pânzaru. Şi din păcate, are dreptate. Adaug însă: CEI PROŞTI SUNT FOARTE SIGURI PE EI  IAR SIGURANŢA, INTRIGILE, INVIDIA ŞI RĂUTATEA LOR, CHIAR ÎNTRECE ORICE LIMITĂ A BUNULUI SIMŢ.
      

                                                       

Niciun comentariu: