Istorie/Politicării

Cine stie, scrie ori spune cat din Delta Dunarii este concesionata? Jumatate o detine ”nevinovatul” Bombonel - Adrian Nastase
Cititi aici: 
”La mijlocul lunii iulie am petrecut cateva zile in Delta. In doua zile, in locurile in care pescuiam, au venit
formatiuni de control, alcatuite dintr-un reprezentant ANPA, altul al unui cetatean pe nume Raduta ( patronul iazului
Sarulesti, printre altele) si inca alti doi oameni, reprezentanti ( sau nu! ) ai altor "organe" . Acestia ne-au
instiintat ca din 30 iunie, prin hotarare de guvern ( sau judecatoreasca? ) , o parte a Deltei a fost luata in
concesiune de cetateanul nominalizat mau sus. Citez, din memorie: Lacurile Tataru si Miazazi, Canalul Lopatna si inca
multe altele, pe care nu le retin. Oricum, numarul si intinderea lor m-a inspaimantat. In consecinta, pescuitul sportiv
in aceste zone a fost interzis ( cu riscul de a ma repeta, sub patronajul ANPA ). Zonele nu sunt ingradite si nu sunt
semnalizate cu indicatoare. Ba mai mult, intr-unul dintre controale, s-a prezentat Raduta insusi ( recunoscut de unul
dintre noi, din imagini de la televiziune). In ziua cand el nu a participat la control, respectivii ne-au propus sa ne
confiste unditele. Au renuntat, intalnind o opozitie ferma din partea noastra. Am auzit insa ca altii, mai putin
norocosi ca noi, ar fi fost amendati cu cate 150 lei. Eu, unul, am ramas perplex de o astfel de concesiune, dintr-o
rezervatie de interes european. Mi-ar placea sa cred ca am participat la o piesa de teatru moderna si complexa, dar ma
tem ca nu e asa si ca in adevar, stapanii si-au luat drepturile. Stie cineva, mai in amanunt, date despre cele relatate
de mine? Cum comentati? Exista act juridic real? ( ei ne-au fluturat in fata diverse hartii cu stampile) .
Nu cred ca acesta era raspunsul asteptat, dar am profitat de topic, ca sa-mi vars naduful!” 

ZONELE CONCESIONATE PENTRU PESCUITUL SPORTIV DIN DELTA DUNARII
Extragem din comunicatul de presa emis de catre agentia ANPA, din data de 18.03.2010, habitate piscicole, naturale concesionate pt. pescuit sportiv.
Este vorba de:
  • zona 11: Braţ Chilia km 54-km 40; Braţ Tătaru şi Pardina;
  • zona 12: Braţ Chilia km 40-km O; Braţ Babina şi Cernovca, Ostroavele Babina şi Cernovca; Braţ Musura până la vărsare În Golful Musura; canalul de centură al amenajării piscicole Popina precum şi canalele Cardon, Sondei şi Sfiştofca;
  • zona 16: Complex Matiţa -Merhei;canalul ocolitor de la amenajarea piscicolă Chilia care face legătura Între Braţul Cernovca şi Complexul Matiţa-Merhei.

http://www.pescuitul.ro/ps/page.php/id/view_forum_detalii/domeniu/Pescuit%20pe%20Dunare%20si%20in%20Delta%20Dunarii/idf/82969/cauta/null/ppg/9/vazut/1/topforum/null/

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/mii-de-terenuri-din-delta--concesionate-ilegal-145228; http://www.romanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/senatorul-baronilor-din-delta-dunarii-219486 ;

http://gandeste-liber-exista.blogspot.ro/2011/01/bilderberg-agenda-pentru-sistemul-de.html
si
http://gandeste-liber-exista.blogspot.ro/2010/12/nick-rockefeller-recunoaste-ca-scopul.html:


Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri


”Din folclorul popular”


“El e ștab”
Parodie dupa “El Zorab” de George Cosbuc
Colecţia: TEXTE UMORISTICE
La Ponta vine un chinez,
C-un singur gând, c-un singur crez:
- Sunt, Ponta, neam cu Jiang Zemin
Şi tocmai din Beijing eu vin
Aci, să te salvez.
Românii tăi de foame mor,
E vai de neamu’ mamii lor;
Şi de furat îndelungat,
Bugetului voi i-aţi secat
Al banilor izvor!
- Ai mei pierduţi sunt, Li, cam toţi:
O ducem bine câţiva hoţi,
În rest poporul e sărac,
Dă-mi bani, dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!
- Un miliard, pe loc, primeşti?
- O, Li, aşa de darnic eşti?
- Mai mult de-atât e visul meu!
- Ah, să-ţi întoarcă Dumnezeu,
Atât cât investeşti!
- Românii, Ponta, sunt puţini,
Şi sunt cam leneşi, cam blajini -
De-acum, de-acum vor fi scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
Cu bani de la străini!
Vor huzuri în ţuici şi fum,
Vor sta la bârfe lângă drum,
Cămara lor se va-ntrema,
Şi vor avea şi ei ce da
Copiilor de-acum!
Se-nclină Ponta până jos,
Gândind la marele colos;
Se face-n grabă un contract
Şi Li semnează pe-acel act
Şi Ponta, bucuros.
El ia contractul cu mult foc,
Şi pleacă, beat de-atât noroc,
Şi-aleargă dus de-un singur gând,
Să-şi ia nevasta, tremurând,
S-o strângă de mijloc.
O, Daci, soţioara mea,
De-acuma nu te-or înjura
Calici la fiecare pas
Şi nici lozinci de bun rămas
El nu vor mai striga!
Pe Victoraş al tău cel bun
Îl vei vedea din nou, nebun,
Trecând ca şoimul cel uşor
La vreun raliu, mergând în zbor
Şi-i vei pofti: Drum bun!
Plecă şi Li şi-n câţiva ani
Veniră şi chinezi şi bani,
Făcură drumuri de transport
Şi piste de aeroport
Şi case la ţărani.
Veni chinez după chinez,
Făceau plantaţii de orez,
Şi sate mari, în stilul lor,
Şi chiar oraşe-ntregi, să mor,
Chiar nu exagerez!
Şi-ncet, încet ne-am colorat
În galben pal, în galben plat,
Şi peste tot vedeai copii,
Cu perii ţepeni şi negrii
Şi ochiul înclinat!
La noi acuma Lina-i Lei
Şi Luminiţa e Limei,
Ion e Huan, Mihai e Ming
Vasile-i Wan şi Linu-i Ling
Şi Mihnea e Mingmei.
Şi nu mai vine Moş Crăciun,
Bătrânu-acela blând şi bun
Şi nu auzi colindători,
Copile mândre şi feciori
În seara de Ajun!
Şi n-auzi doine din caval,
Strigări n-auzi din deal în deal,
Nu vezi pe scene căluşari
Cu tricolor şi cu iţari,
Nici nai şi nici ţambal!
Se bea de-acuma maotai
În loc de ţuică. Să mă tai
De mă ating de vinul lor!
De Murfatlar îmi este dor
Şi nu vreau niciun ceai!
Văzu şi Ponta ce-a făcut
Şi sta adesea abătut;
De-acum era bărbat matur
Şi când vedea ce e în jur
Simţea un junghi acut.
- Ah, Doamne, cât mă ruşinez,
Cât plâng, cât sufăr şi oftez:
De-acum, poporul meu român
Pe ţară nu mai e stăpân,
Stăpân e cel chinez!
Strămoşii mă vor blestema:
Tu ce-ai făcut cu ţara ta?
Umpută-i toată de chinezi,
Pe unde mergi doar galbeni vezi
Şi nu vor mai pleca!
Ia Ponta primul charter şi
Se duce-n China, drept la Li,
Şi pe un ton politicos,
Dar, oarecum, de sus în jos,
Începe a-i grăi:
-Să-ţi iei chinezii înapoi,
Ne-am săturat de-acum de voi,
Eram un vechi popor creştin,
Iar azi la Budha se închin’
O parte dintre noi!
Ah, Li, pentru poporul meu
L-am renegat pe Dumnezeu -
Ai inimă! Tu poţi să ai
Chinezilor pământ să dai,
Pe unde vrei, dar eu?
Să plece-aşa cum au venit,
Contractul l-am îndeplinit!
Veţi mai găsi un stat sărac,
Şi-un prim-ministru prostănac
Şi tânăr aiurit!
Se-ncruntă Li: - Tu eşti nebun?
Tu vrei acuma să le spun
Să plece-n grabă? Chiar aşa?
Tu crezi că ei s-ar aştepta
Pe drumuri iar să-i pun?
O, Ponta, te-ai trezit târziu,
Acolo, după câte ştiu,
De-acum suntem majoritari...
De nu îţi place, să te cari
La poli sau în pustiu.

Se ştie că Ungaria are un interes major pentru ca România să nu intre nici în anul 2013 în spaţiul Schengen şi acţionează în această direcţie, cu sprijinul Olandei, Finlandei şi Germaniei. Ca urmare, românii get-beget acceptă acordarea, cu multă generozitate şi în mod gratuit, a cetăţeniei şi paşaportului din partea Ungariei, fără să cunoască limba ungară, Constituţia şi imnul, istoria şi geografia acestei ţări. Pe cale de consecinţă, românii care obţin şi cetăţenia Ungariei se pot angaja uşor în toate ţările Uniunii Europene, fără niciun fel de restricţii. Mai nou, pensionarii români get-beget care cer şi obţin cetăţenia ungară beneficiază de pensie din partea Ungariei, pensie care este de două, trei ori mai mare decât pensia din România, la care sunt obligaţi să renunţe. Pe surse, s-a aflat că sunt peste 2,5 milioane de cetăţeni români care au obţinut dubla cetăţenie în Ungaria. Zilnic se duc în Ungaria mii de români, în cele 920 de localităţi, pentru a dobândi cetăţenia acestei ţări şi paşaportul unguresc. Acţiunea diabolică de acordare a cetăţeniei ungare pentru românii get-beget constituie un precedent foarte periculos pentru Uniunea Europeană, dar pentru Guvernul Ungariei este prioritatea numărul unu. Până în toamna anului 2014 se acţionează pentru acordarea cetăţeniei ungare pentru cel puţin încă două milioane de români. Apoi, Ungaria va solicita organismelor europene de la Bruxelles să constate, pe bază de acte de identitate şi paşapoarte, că în Ardeal sunt 4-5 milioane de cetăţeni unguri. Apoi, cer autonomia teritorială a acestei provincii istorice româneşti, prin aplicarea principiului autodeterminării popoarelor.
Aşa-zisul război al steagurilor, din luna februarie a.c., declanşat de Guvernul de la Budapesta, face parte din programul Ungariei de internaţionalizare a problemei....
Atentie mare nu este manipulare ! - difuzeaza să știe tot românul cum se lucrează împotriva României!

La multi ani, Romania!





Se menţionează faptul că în anul 2003 s-a forat muntele pentru a se ajunge la acele încăperi, şi s-ar fi descoperit că aceastea ascund "aparate" extrem de sofisticate care permit vizualizarea întregului trecut al omenirii! De asemenea, tunelurile subterane ar fi de fapt imense, şi ar fi legate de alte locaţii considerate "sacre" de pe pământ.
De asemenea, Pentagonul nu ar fi străin de faptul că sub Bucegi s-ar afla o poartă imensă din piatră (legendele locale amintesc şi despre o poartă spre altă lume), înaintea acestei porţi un baraj energetic, iar orice obiect aruncat spre el se transformă în praf fin. Scepticii consideră că totul este exagerat, dar susţinătorii teoriei afirmă că istoria lumii începe în România...

"1 Decembrie - cititi si trimiteti mai departe sa afle tot romanul


„Scruteaza-ti fiinta pentru a imbratisa umanitatea.”"Fiind activi, impreuna, mereu, putem transforma lumea intr-un loc mai bun pentru familiile noastre, pentru prietenii nostri, pentru comunitatile noastre, pentru tarile noastre si pentru generatiile viitoare." "Daca noi nu stimulam educatia, creatia, performanta, restituirea istorica si arta-cultura, atunci cine ?
1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!.

Ungaria Mare nu a existat!
Să afle şi TOKES!!!
Da, istoric aşa este! Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire! Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise. Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură.
Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!
Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.
Unde este jertfa ungurească la 1867?! Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?
Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!
Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.
Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania. Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe! De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună! Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.
Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator! Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi!
S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros.
Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!
Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?.
Să mi se ierte simplicitatea, approape penibilă, a demersului pe care îl propun! Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie! Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!
Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor. Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai. Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş! Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!. Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!
Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora!. Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români!
Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!


Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria!


Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor! Care e logica acestor resentimente? Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!

Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani? Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria! Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!. Nici mai mult, nici mai puţin!



Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!. Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi! Nu ştiau încotro s-o apuce! Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!


Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!.

Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ? Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român. Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică! Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării! Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.
Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm! Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!


Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar! E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei! Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe connaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară! Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!


Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!

Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri! Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr! Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului. Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!. Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.


1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!.

Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus! Avem de ce! La Mulţi Ani Frumoşi!


Apropos, ştiţi cum a chemat-o pe mama lui Matei Corvin?

- Elisabeta Sălăjan !!!"



Cine cunoaste biografia pictorului  Daniel Constantin Rosental, cunoaste istorie. De ce a trecut la ortodoxism, de ce s-a implicat in razboiul de independenta a tarii noastre dimpreuna cu alti pictori revolutionari precum Ion Negulici şi C.A. Rosetti. " El a murit pentru România, pentru libertățile sale;.. A murit pentru prietenii săi români [...] Acest prieten, acest fiu, acest martir din România este un israelit, numele lui era David Rosenthal. " (Maria Rosetti)

România aruncându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii















România revoluţionară

Un comentariu:

Carmen Istrate Murariu spunea...

Ce-mi mai amintesc din istorie e că nu ar fi pentru prima dată când se încearcă înlăturarea noastră din așa zisa „EU”. Vasile Alecsandri a făcut anticameră în ograda Angliei, Turciei, Austriei și a altor țări când a fost vorba de unire. Ce nevoie să avem noi de ei, ce ne dau, cum ne ajută, iși spală mâinile unii altora cu fel de fel de pretexte de import/export interese; ba laptele nu-i bun, ba avem gripă porcină, aviară doar pentru a ne băga pe gât produsele lor. Suntem o nație prea cuminte, liniștită, modestă și așa cum e și în viață, cei buni sunt luați de proști. Ar trebui să ne implicăm, asta e tot ce lipsește poporului român!